alúviu


alúviu
s. n. [-viu pron. -vìu], art. alúviul

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • aluviu — ALÚVIU s.n. (geol.) Holocen. – Din lat. alluvium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALÚVIU s. v. holocen. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  alúviu s. n. [ viu pron. vĩu …   Dicționar Român

  • holocen — HOLOCÉN s.n., HOLOCÉN, Ă, holoceni, e, adj. 1. s.n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocène. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOLOCÉN s. (geol.) aluviu …   Dicționar Român

  • hologen — HOLOGÉN n. Ultima perioadă a erei cvaternare, caracterizată prin desăvârşirea treptată a tipurilor umane şi prin apariţia culturii umane; aluviu. /<fr. hologene Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român